Ieri am început să-mi împachetez trecutul. L-am sortat pe categorii: ani, prieteni, iubiri. Tot bagajul a fost adunat şi pus într-un colţ al sufletului meu. Într-un colţ în care trecutul trebuie să rămână definitiv condamnat, fără eliberare condiţionată. De cele mai multe ori am reuşit să-l readuc în prezent pentru că îmi oferă sentimentul de „acasă” : cald, primitor, cunoscut.

Am în minte două personalităţi care se luptă pentru dominaţia raţiunii. Am vrut să câştige cea care avea mai puţine şanse, argumente şi mai multe sentimente, pentru că pe ea o cunosc şi mi-a oferit atât de multe momente sublime! M-a adus în faţa unor decizii care s-au dovedit mai târziu benefice. Însă acum e altceva!

Simt nerăbdarea, una dintre trăsăturile caracterizante mie, ajungând la cote maxime. Pentru a doua oară, familiarul a devenit rece şi nesatisfăcător. Nu mai îmi găsesc locul şi simt adrenalina cum îmi curge prin vene. Am început să trăiesc prezentul, acest timp atât de scurt ca durată, pe care l-am refuzat de atâtea ori în favoarea rememorării trecutului şi contemplării viitorului.

Ultimul an a fost plin de decizii. Unele au fost foarte dificil de luat, altele mai puţin. Însă cele mai multe s-au dovedit a mă aduce pe calea „cea dreaptă”. M-au adus în prezent. Acum e tot ce contează, spuneam cu ceva timp în urmă, încercând să mă conving să trăiesc fiecare moment. Ei bine, acum chiar am reuşit.

Ultima decizie a fost gândită acum multă vreme şi am considerat-o întotdeauna îndepărtată şi nerealizabilă. Cunoscându-mă din ce în ce mai bine, mi-am dat dreptate mie celei vechi de acum câţiva ani: nu pot lăsa. Şi totuşi am reuşit, cu ajutorul tău. A fost şi este greu să mă adaptez acestei schimbări, datorită amintirilor care se întind ca o pânză de păianjen pe o întreagă etapă a vieţii mele. Şi din nou a sentimentelor care îmi coordonează fiecare gând. Noaptea şi ziua nu ar exista fără apus şi răsărit şi aşa se întâmplă şi cu noi . Avem nevoie de un început şi un sfârşit, pentru a putea merge mai departe.

Letting go doesn’t mean giving up, but rather accepting that there are things that cannot be, spunea cineva. Şi probabil că are dreptate.

New life, new home, new beginning!

Să aveţi o toamnă aşa cum vă doriţi!

Eu  mă voi bucura de fiecare oră din ea!