M-a învăţat să citesc şi să gândesc. Mai târziu, el era singurul în familie cu care puteam discuta despre filosofia lui Camus şi Infernul lui Dante. Despre ce vreau să fac mai departe, cum ar trebui să mă dezvolt, să nu uit niciodată oamenii care m-au ajutat în drumul meu spre căutarea fericirii. Să nu urăsc, ci să iubesc din tot sufletul chiar şi atunci când unii oameni nu merită. Să muncesc mult şi să îmi doresc întodeauna să fiu cea mai bună, dar să accept că există alţii mai buni ca mine. Să nu renunţ niciodată la visurile mele şi să lupt pentru ele. Să am grijă de bunica şi de casa şi grădina care mi-a lăsat-o, legal, în grijă.

În iarna vieţii sale, nu a mai putut vorbi cu noi. Dar îşi scria gândurile şi dorinţele pe care le avea. Ochii nu îi mai erau la fel de jucăuşi, ci trişti şi pierduţi într-o altă lume. A suferit mult, poate mai mult decât a greşit în frumoasa lui viaţă. Regret că nu a mai avut timp să îşi scrie memoriile.

A avut o viaţă tumultoasă şi fascinantă. Şi l-am iubit enorm. Îi mulţumesc că mi-a oferit aşa o copilărie frumoasă, ca în basmele pe care mi le spunea seara înainte culcare.

„Viaţa e o luptă continuă!”. Nu-i aşa, bunicule?

Am găsit oameni cu care am ce să vorbesc. Oameni ce filozofează atunci când beau un pahar în plus.Şi mă simt bine.Este o perioadă a premierelor. A venit iarna.Perioada perfectă pentru reflecţiile în singurătate. Am stat pe holul rece şi gol,cu uşa deschisă,simţind vibraţia din jur, auzind muzica folclorică două etaje mai sus şi admirând fumul ce ieşea din ţigară. M-am simţit bine şi liniştită.Aşa cum nu m-am mai simţit demult. Acum sunt în drum spre casă. Una dintre ele. Cea de care chiar îmi este dor, nu cea din care mut lucruri în minuscula cameră de cămin. Aştept cu nerăbdare frigul care îmi îngheaţă oasele , etajul deranjat unde camera mea este delimitată doar de nişte cutii pline cu cărţi si geamul acela mare prin care văd pădurea. E fascinantă la apus!

Şi nu uitaţi: Acum este tot ce contează! Vă salut cu drag, dintr-un loc departe de cer, unde nu se doarme niciodată!

Non, rien de rien
Non, je ne regrette rien
Ni le bien qu’on m’a fait
Ni le mal, tout ça m’est bien égal
Non, rien de rien
Non, je ne regrette rien
C’est payé, balayé, oublié
Je me fous du passé

Avec mes souvenirs, j’ai allumé le feu
Mes chagrins, mes plaisirs, je n’ai plus besoin d’eux
Balayées les amours, avec leurs trémolos
Balayées pour toujours, je repars à zéro

Non, rien de rien
Non, je ne regrette rien
Ni le bien qu’on m’a fait
Ni le mal, tout ça m’est bien égal
Non, rien de rien
Non, je ne regrette rien
Car ma vie car mes joies
Aujourd’hui, ça commence avec toi

“Hic et nunc!“Despre asta e vorba:Aici şi acum. Asta este noua mea deviză.Gata cu analiza şi cu premeditarea,cu gânduri netransformate în fapte, cu sentimente neîmpărtăşite. Aici şi acum este momentul. Nu am mai avut de prea mult imp sentimentul acesta de libertate. Şi de fericire!

Cum e toamna ta,prietene?

Am în minte două personalităţi care se luptă pentru dominaţia raţiunii. Am vrut să câştige cea care avea mai puţine şanse, argumente şi mai multe sentimente, pentru că pe ea o cunosc şi mi-a oferit atât de multe momente sublime! M-a adus în faţa unor decizii care s-au dovedit mai târziu benefice. Însă acum e altceva!

Simt nerăbdarea, una dintre trăsăturile caracterizante mie, ajungând la cote maxime. Pentru a doua oară, familiarul a devenit rece şi nesatisfăcător. Nu mai îmi găsesc locul şi simt adrenalina cum îmi curge prin vene. Am început să trăiesc prezentul, acest timp atât de scurt ca durată, pe care l-am refuzat de atâtea ori în favoarea rememorării trecutului şi contemplării viitorului.

Ultimul an a fost plin de decizii. Unele au fost foarte dificil de luat, altele mai puţin. Însă cele mai multe s-au dovedit a mă aduce pe calea “cea dreaptă”. M-au adus în prezent. Acum e tot ce contează, spuneam cu ceva timp în urmă, încercând să mă conving să trăiesc fiecare moment. Ei bine, acum chiar am reuşit.

Ultima decizie a fost gândită acum multă vreme şi am considerat-o întotdeauna îndepărtată şi nerealizabilă. Cunoscându-mă din ce în ce mai bine, mi-am dat dreptate mie celei vechi de acum câţiva ani: nu pot lăsa. Şi totuşi am reuşit, cu ajutorul tău. A fost şi este greu să mă adaptez acestei schimbări, datorită amintirilor care se întind ca o pânză de păianjen pe o întreagă etapă a vieţii mele. Şi din nou a sentimentelor care îmi coordonează fiecare gând. Noaptea şi ziua nu ar exista fără apus şi răsărit şi aşa se întâmplă şi cu noi . Avem nevoie de un început şi un sfârşit, pentru a putea merge mai departe.

Letting go doesn’t mean giving up, but rather accepting that there are things that cannot be, spunea cineva. Şi probabil că are dreptate.

New life, new home, new beginning!

Să aveţi o toamnă aşa cum vă doriţi!

Eu  mă voi bucura de fiecare oră din ea!

A apărut şi videoclipul oficial al acestei piese minunate filmat în cunoscutul oraş al iubirii, Paris.